Thursday, May 24, 2007

Ce-i mult strică

E greu să scrii când eşti scrisă. Sunt atât de entuziasmată de părţile care mi se adaugă încât mi-e greu să mai povestesc aici 'making of' si alte cele.

S. a descoperit unul dintre marile dezavantaje ale scrisului meu pe ultima sută de metri: supra saturarea. După ce a umplut pagini întregi a început să-i fie foarte greu să-şi urmărească firul gândirii. Eu ştiam că scriitorii îţi iau întotdeauna timp să se distanţeze de operele lor, pentru a lăsa gândurile să se aşeze, dar S. nefăcându-şi timp pentru asta acum suportă consecinţele.

Încearcă totuşi să facă un efort de concentrare, iar atunci când se simte total descumpănită şi nu ştie ce şi unde să mai scrie, alege un subcapitol (de exepmlu cel despre stresul organizaţional) şi îl ia la citit în diagonală. Cu ocazia asta mai corectează şi greşeli de tipar şi îşi dă seama unde a scris mai mult, unde mai e de completat cu informaţii pe care le are, unde lipseşte o concluzie sau o opinie personală, unde ar pica bine un citat etc.

Ce pot să mai zic... în seara asta S. îi va trimite un mail profesorului îndrumător pentru a stabili o întâlnire săptămâna viitoare; ea ar vrea luni, în speranţa că va fi mai puţin aglomerat, având în vedere că e săptămâna 'oficială' de prezentat lucrări la profesori... Eu în acest moment am 40 de pagini, doar teorie :D

"Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, tot universul conspiră la realizarea dorinţei tale." :)

Wednesday, May 16, 2007

Am repornit!

Uf! În sfârşit băgată în seamă... Bănuiesc că v-aţi închipuit ce s-a întâmplat de când n-am mai scris... S. s-a luat cu munca şi m-a ignorat cu desăvârşire. Pe lângă volumul mare de treabă a mai avut parte şi de un mare volum de panică pentru că nu ştia de unde să mă apuce... Dădea târcoale fişierului în care-mi salvase planul, dar nu reuşea să-l deschidă şi să scrie acele câteva prime rânduri.

Cu câteva zile în urmă am văzut că a ajuns cineva aici căutând "cum se începe lucrarea de licenţă". În seara asta am un răspuns la întrebare!

1. Se întreabă autorul: "Despre ce vrei să scrii şi din ce punct de vedere abordezi problema?" - adică ipoteza.
2. Se formulează următoarea afirmaţie a autorului către sine: "NU vrei să faci un colaj de citate şi păreri pentru că este mult mai simplu să gândeşti. NU vrei să le spui unor oameni ce vor ei să audă, pentru că este mult mai simplu să formulezi ce vrei tu să spui decât să ghiceşti ce vor ei să audă. NU vrei să scrii un tratat exhaustiv al temei alese. VREI să scrii nişte pagini despre părerea ta asupra temei abordate, părere care doar se va sprijini pe ce au zis/scris/gândit alţii".
3. Se scrie planul lucrării într-un document.
4. Se începe scrisul propriu-zis.

Referitor la punctul 4, mă rezum la a descrie prima fază a scrierii pentru S. S-a apucat pur şi simplu să scrie aşa cum i-a venit, despre definiţie, despre comunicarea eficientă, despre impactul comunicării asupra rezultatelor şi a dezvoltării personale a angajaţilor.

Mi se pare foarte utilă această primă fază (chiar dacă probabil nu va rămâne mare lucru din ea după toate corecturile care vor urma), pentru că îi permite lui S. să scoată din cap şi să pună pe hârtie ideile care s-au format pe parcursul etapei de cercetare. Odată ce le are frumos aşezate în ordine, va putea să poziţioneze deştept citate, scheme şi alte cele.

Gata, mă întorc să fiu scrisă! Pe curând! :)