Am repornit!

Uf! În sfârşit băgată în seamă... Bănuiesc că v-aţi închipuit ce s-a întâmplat de când n-am mai scris... S. s-a luat cu munca şi m-a ignorat cu desăvârşire. Pe lângă volumul mare de treabă a mai avut parte şi de un mare volum de panică pentru că nu ştia de unde să mă apuce... Dădea târcoale fişierului în care-mi salvase planul, dar nu reuşea să-l deschidă şi să scrie acele câteva prime rânduri.

Cu câteva zile în urmă am văzut că a ajuns cineva aici căutând "cum se începe lucrarea de licenţă". În seara asta am un răspuns la întrebare!

1. Se întreabă autorul: "Despre ce vrei să scrii şi din ce punct de vedere abordezi problema?" - adică ipoteza.
2. Se formulează următoarea afirmaţie a autorului către sine: "NU vrei să faci un colaj de citate şi păreri pentru că este mult mai simplu să gândeşti. NU vrei să le spui unor oameni ce vor ei să audă, pentru că este mult mai simplu să formulezi ce vrei tu să spui decât să ghiceşti ce vor ei să audă. NU vrei să scrii un tratat exhaustiv al temei alese. VREI să scrii nişte pagini despre părerea ta asupra temei abordate, părere care doar se va sprijini pe ce au zis/scris/gândit alţii".
3. Se scrie planul lucrării într-un document.
4. Se începe scrisul propriu-zis.

Referitor la punctul 4, mă rezum la a descrie prima fază a scrierii pentru S. S-a apucat pur şi simplu să scrie aşa cum i-a venit, despre definiţie, despre comunicarea eficientă, despre impactul comunicării asupra rezultatelor şi a dezvoltării personale a angajaţilor.

Mi se pare foarte utilă această primă fază (chiar dacă probabil nu va rămâne mare lucru din ea după toate corecturile care vor urma), pentru că îi permite lui S. să scoată din cap şi să pună pe hârtie ideile care s-au format pe parcursul etapei de cercetare. Odată ce le are frumos aşezate în ordine, va putea să poziţioneze deştept citate, scheme şi alte cele.

Gata, mă întorc să fiu scrisă! Pe curând! :)