Ce-i mult strică

E greu să scrii când eşti scrisă. Sunt atât de entuziasmată de părţile care mi se adaugă încât mi-e greu să mai povestesc aici 'making of' si alte cele.

S. a descoperit unul dintre marile dezavantaje ale scrisului meu pe ultima sută de metri: supra saturarea. După ce a umplut pagini întregi a început să-i fie foarte greu să-şi urmărească firul gândirii. Eu ştiam că scriitorii îţi iau întotdeauna timp să se distanţeze de operele lor, pentru a lăsa gândurile să se aşeze, dar S. nefăcându-şi timp pentru asta acum suportă consecinţele.

Încearcă totuşi să facă un efort de concentrare, iar atunci când se simte total descumpănită şi nu ştie ce şi unde să mai scrie, alege un subcapitol (de exepmlu cel despre stresul organizaţional) şi îl ia la citit în diagonală. Cu ocazia asta mai corectează şi greşeli de tipar şi îşi dă seama unde a scris mai mult, unde mai e de completat cu informaţii pe care le are, unde lipseşte o concluzie sau o opinie personală, unde ar pica bine un citat etc.

Ce pot să mai zic... în seara asta S. îi va trimite un mail profesorului îndrumător pentru a stabili o întâlnire săptămâna viitoare; ea ar vrea luni, în speranţa că va fi mai puţin aglomerat, având în vedere că e săptămâna 'oficială' de prezentat lucrări la profesori... Eu în acest moment am 40 de pagini, doar teorie :D

"Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, tot universul conspiră la realizarea dorinţei tale." :)