Step 1! Am pornit!

Yes! S-a ţinut de cuvânt! Chiar nu mă aşteptam să mă bage în seamă azi, dar se pare că are entuziasmul la cote maxime!

Voi fi concisă şi sintetică – nu de alta, dar trebuie să mă obişnuiesc cu stilul ăsta pentru că S. aşa vrea să fiu şi la capătul drumului meu, pe biroul comisiei de evaluare.

Astăzi S. şi-a făcut un excel frumos şi organizat în care a scris toate task-urile pe care le are de efectuat în compunerea mea. A încercat să mă fragmenteze în cele mai mici bucăţele posibile (de la cumpărat pixuri de culori diferite pentru conspecte până la paginare şi ultima revizuire înainte de predare). A mai încercat să organizeze pe aceeaşi coloană toate task-urile care pot fi făcute în paralel.

Şi-a făcut un teanc cu toate cărţile pe care le are deja, cu articole printate şi alte notiţe şi ne-am amintit împreună că a mai existat o etapă în definirea mea. A avut un eseu de făcut, intitulat „Originalitatea lucrării mele de licenţă”. Şi-a amintit ce nervi şi-a făcut, cât a boscorodit profesorul pe tema asta... „Cum frate să scriu eseu despre lucrarea care nu există? Aştia sunt cu capu’!”. Profesorul a avut însă o intervenţie pe forumul facultăţii, spunând că nu se aşteaptă la descrierea până în pânzele albe a lucrării, că nu o să se supere dacă apar modificări de la eseu până la lucrare în sine şi că scopul eseului este de a-i pune pe studenţi să evalueze dacă subiectul ales este ok. „A da? Păi dacă sinceritate vrea, sinceritate să fie!”. Recitind azi eseul, S. mi-a mărturisit că i-a făcut plăcere să-l scrie şi că acum îi este foarte recunoscătoare profesorului cu pricina, pentru că redactarea eseului a ajutat-o mult să se gândească mai serios la mine şi să-mi dea o formă. Probabil că fără acel profesor nu aş fi ajuns să vă povestesc viaţa mea acum :)

Revenind... Excelul, teancul, fişele, pixurile, markerele şi două foi pregătite pentru două liste: cărţi de care trebuie să facă rost (în funcţie de bibliografiile pe care le are deja şi de trimiterile interesante pe care le întâlneşte), site-uri de citit.

S-a gândit la mine şi a zis: „Ăsta e un context bun să încep să te caut...”. A deschis prima carte, s-a uitat pe cuprins, a dat la pagina care o interesa şi s-a apucat de fişat.